Practica studentilor

o parte din proiectele realizate de catre studentii nostri

Portofoliul studentilor nostri

Denisa Bulzan

Gabi Negru

Liviu Sore


misiunea decembrie 2013

O echipa de studenti CBEE va fi în perioada 6-8 decembrie în Oltenia.

O echipă de studenți de la Colegiul Biblic Est European Oradea vor merge în perioada 6-8 decembrie în Oltenia, mai precis în localitățile Drăgănești Olt și Stoenești.

Studenții vor sluji la câteva programe de evanghelizare în localitățile menționate și vor fi implicați în câteva acțiuni sociale de ajutorare a unor oameni mai nevoiași. În acest sens, se desfășoară o campanie de strângere de ajutoare printre studenții CBEE.

Cu această ocazie, ei vor oferi și un computer unui copil care are mare nevoie de el.

Dacă doriți să participați prin contribuția dumneavoatră la această misiune, scrieți-ne la info@cbee.ro

misiunea a fost realizată în iulie 2011

Alina Miron împreuna cu Tatiana Hapatuc si Mihai Catalin Ploesteanu au fost în vara aceasta pentru doua luni în misiune în Namibia.

Într-o dimineata au venit copiii la masa iar afara erau 5 grade. Noi eram cu bluze, cu geci, iar ei aveau doar câte un tricou si erau în picioarele goale. Tremurau în ultimul hal si le curgeau ochii, nasul... nici nu puteau sa duca la gurita lingura sa manânce, însa nu spuneau nimic. Mi s-a rupt inima. Am luat câte un copilas în brate, am pus gecile noastre pe ei si încercam sa îi încalzim. Ei nu au nimic, dorm pe jos si pur si simplu mor de frig si de foame, daca familia de misionari unde suntem si noi nu îi ajuta. Sunt multe experiente din care avem de învatat pe aici, dar asta e una din ele si parca nu îmi mai da liniste.

Namibia 2013

Misiune în Namibia


Misiune 2012

Misiune în Albania

9 studenti la Colegiul Biblic Est European Oradea, impreuna cu profesorul lor de Teologie Sistematica, Vasile Piscoi vor merge in Albania pentru o misiune pe termen scurt.
Republica Albania - are 3,6 milioane de locuitori, capitala la Tirana, iar deviza statului este: Albania, da-mi onoare, da-mi nume albanez.

Constitutia din 1998 ofera libertate religioasa, astfel ca se regasesc grupuri religioase de islamisti suniti, islamisti bektashis, ortodocsi, catolici si cateva grupuri de protestanti.
Biserica Aletheia Timisoara are deja experienta misiunii in Albania, avand deja stabilita o baza misionara acolo. De data aceasta, echipa va sosi la Pinet, iar familia cu care va lucra acolo este: Berti si Zamira Turhani.
Plecarea echipei in aceasta vizita este conforma cu chemarea lor, iar aceasta le va da ocazia de a evolua intr-o cultura straina, cu obiceiuri deosebite de ale noastre (cand dai din cap sa zici da, faci ca si cum ai zice la noi nu!), o limba straina, sansa de a lucra in echipa cu oameni diferiti.

Se vor organiza momente evanghelistice, slujiri cu copiii, activitati practice si suficiente activitati noi, in asa fel incat fiecare membru al echipei de misiune sa fie provocat pentru mai mult.
Va provocam sa ne rugam pentru ei si apoi pentru satul unde vor lucra, cat si pentru Afrim, seful satului, impreuna cu familia sa: sotia Vali, Enesida si Amanda, fiice.

misiunea a fost realizată în septembrie 2011

Misiune în Turcia

De fapt, printre creștinii din Turcia, cuvântul misiune este un termen interzis. Câtă vreme am fost în Turcia, acest cuvânt era tabu. Ei percep misionarul ca pe un individ fără principii, ce vine pe sume colosale ca să schimbe credințe, comportament, să manipuleze, să ducă lucrurile într-o altă direcție decât cea normală. Oamenii sunt reticenți la asta. Misiunea nu are nicio șansă sub acești termeni (în aceşti parametri).
O țară interesantă. Odată creștină, apostolică chiar, astăzi e dominată de islam, fără nicio remușcare. Turcia are 74 de milioane de locuitori, o medie de vârstă de 23 de ani și doar 4000 de creștini. Un calcul matematic ne dă o proporție îngrijorătoare: 1 creștin la 18 500 de oameni. Și asta pe pământul unde a predicat Pavel și a murit Policarp.
Împreună cu patru studenți de la secția de Jurnalism a Colegiului Biblic Est European am fost pentru 10 zile în Izmir în luna septembrie. Izmirul este continuarea modernă a vechiului oraș Smirna. Astăzi are peste 3 500 000 de locuitori. Este un oraș modern, considerat de conservatori, un oraș european. Acolo slujește un absolvent al CBEE-ului, care în perioada aceasta se frământă să planteze o biserică într-o suburbie a orașului.
Comunitatea de credincioși evanghelici este mică. Jumătate din ea este compusă din americani, australieni, germani, nou-zeelandezi care și-au dedicat viața slujirii. Sunt acolo de peste 30 de ani, au îmbătrânit acolo, e casa lor deja. I-au  iubit atât de mult pe acești oameni încât  au ales  să le călăuzească pașii spre Hristos cu fiecare ocazie posibilă. Turcii sunt reticenți la ideea de biserică. După instaurarea dominației islamice , bisericile au mai rămas funcționale doar datorită compromisului: nu mai aveau voie să primească  în spațiul bisericii turci, mai ales pe cei cu nume cu rezonanță turcească. Astfel, omul obișnuit să apeleze la biserică când avea o nevoie, se trezea cu ușa trântită în nas de către preot, din cauza numelui pe care îl purta. Trauma aceasta s-a perpetuat, vestea că biserica respinge oamenii pe baza numelui ce-l poartă s-a răspândit ca un val ucigător. Nu ne mirăm de ce şi astăzi turcii au preconcepţii  despre biserică: combinați interpretarea termenului misiune cu tratamentul aplicat lor de către biserică și nu uitați că sunteți într-o țară musulmană.
Astăzi biserica încearcă să își recâștige loc în sufletele oamenilor, invitându-i la serviciile lor sau pur și simplu să-i  viziteze. În fiecare zi, cineva stă în stradă și abordează trecătorii întrebându-i dacă nu ar vrea să viziteze biserica. Unii intră, li se explică ce e acolo, primesc un cadou la sfârșit, cu un Nou Testament și încă ceva materiale în speranţa că vor mai veni.


În perioada în care am fost acolo, am realizat un film de prezentare al bisericii, care să ruleze pe un monitor în holul bisericii atunci când vizitatorii vor intra să descopere ce este dincolo. Asta va face evanghelizarea mai puțin agresivă din partea creștinilor, în sensul că vizitatorul va putea să urmărească materialul video și apoi să existe din partea lui o reacție sau întrebări. Conducerea bisericii ne-a spus la sfârșit că ceea ce am făcut noi într-o săptămână, lor le lua un an și când era gata, poate că nici nu puteau folosi materialul. E drept că am muncit mult în zilele și nopțile petrecute în Izmir, însă tot în acest timp am filmat și am montat câteva studii biblice în limba turcă, pe care le-a realizat biserica locală, pentru a fi pe înțelesul oamenilor. Materialele vor fi oferite pe suport dvd celor ce intră în programele de follow-up și din cauza serviciului nu pot participa la toate întâlnirile de studiu biblic.
Majoritatea întâlnirilor de biserică, de studiu şi părtăşie au loc  în casele oamenilor. Clădirea bisericii nu este disponibilă 24 de ore, pentru că este un spațiu închiriat.  Majoritatea caselor sunt mici şi neîncăpătoare . Vecinii sunt deranjați de orice mișcare, privesc cu suspiciune grupurile ce se înghesuie în apartamente. De când intram în scara blocului și până ajungeam sus în apartament, pășeam cu grijă, nu povesteam, ca să nu atragem atenția.
Mulți, însă, dintre membrii bisericii nu pot ține întâlniri la ei acasă, pentru că familia nu este convertită şi nu este posibil ca în casa unui musulman să se țină întâlniri creștine. Despre convertirea unora nu știe nici măcar soțul sau soția. Asta i-a făcut pe mulți să fie reticenți la a fi filmați sau fotografiați.
Pentru a veni în ajutorul acestor situații, biserica din Izmir, a cumpărat două etaje ale unei clădiri pe care le amenajează ca să fie utile pentru astfel de întâlniri. O bună parte a timpului ne-am petrecut-o aici, pentru că exista loc pentru toți.. Într-una din zile, dis de dimineață, personalul de la secretariat a avut parte de o surpriză: un domn bine îmbrăcat s-a prezentat la birou, i-a întrebat ce lucrează și le-a promis că în scurtă vreme va închide centrul acela pentru că acolo se fac activități misionare. Un șoc pentru toată lumea. A fost percepută mai mult ca o încercare de intimidare sau de conștientizare că anumite lucruri ar putea fi rezolvate cu mită, omul având o largă predispoziție spre acest subiect.
Apoi, într-una dintre după-amiezi, am ținut seminarul de Foto-Video. Participarea a fost excelentă, lume foarte interesată de subiect. Nu mai voiau să plece acasă, aveau întrebări, doreau să facă exerciții. Dacă mai rămâneam, o cântăreață voia videoclipuri, altcineva materiale publicitare. Ce ocazii minunate ca să fii în contact cu oamenii și să le arăți că a fi creștin nu înseamnă nimic altceva decât a iubi oamenii și a le arăta dragostea lui Cristos.
Urmează să ne întoarcem pentru aceste proiecte.
Am avut ocazia să vizităm  şi Efesul, cetatea istorică. Ai sentimentul că vizitezi ceva important și după taxa de intrare și după afluxul de turiști ce inundă situl arheologic. Am avut Biblia cu noi. În teatru sau areopag am citit despre întâlnirea lui Pavel cu cei din Efes, despre pocăința lor. Sentimenul este copleşitor. Locul în care a predicat Pavel, școala lui Tiran, fiecare piatră amintesc despre un tărâm în care au pășit apostolii. Acolo a răsunat vocea apostolului, efesenii s-au pocăit...însă, peste ani locul este doar o amintire, una răvășitoare. În cel mai semeț loc flutură steagul cu semilună amintind de faptul că de acolo creștinismul a fost măturat.
Din mijlocul cetățuii unde a fost martirizat Policarp, se înalță cel mai mare steag din Izmir.
Ca un detaliu, siturile arheologice din Turcia, foarte multe dintre ele cu încărcătură creștină au fost concesionate austriecilor în urmă cu 110  ani, pentru a fi exploatate turistic.
Toate aceste imagini ne spun că nicio moștenire nu ne asigură succesul. Trecutul poate fi glorios, darcondiția continuității este să rămânem aproape de El.
Vă suntem recunoscători tuturor celor care v-ați rugat, ați dăruit și ați simțit împreună cu noi pentru Turcia. Sperăm să rămânem parteneri de lucrare în același spirit. Al lui Cristos.

Florin Iosif
Împreună cu Beni Pipa, George Moldovan, Ghiță Stănilă și Marius Buciuman.

misiunea a fost realizată în iulie 2011

Misiune în Albania

Republica Albania prin Constituția din 1998 oferă libertate religioasă, astfel că se regăsesc grupuri religioase de islamiști suniti, islamiști bektashis, ortodocși, catolici și câteva grupuri de protestanți.

Aproape de capitală se află satul Pinet, închis evangheliei. Drumul spre lărgirea împărăției lui Dumnezeu în acel sat este deschis de către o familie creștină de timișoreni. Dornici și pasionați șapte studenți ai Colegiului Biblic Est European din Oradea formează o echipă puternică, care au inimă deschisă pentru lucrarea lui Dumnezeu.

Scopul lor este să meargă că misionari pe termen scurt în satul Pinet.
Se vor organiza momente evanghelistice, slujiri cu copiii, activități practice și suficiențe activități noi, în așa fel încât fiecare membru al echipei de misiune să fie instigat pentru mai mult.

Au mai fost deja organizate misiuni acolo, tot pe termen scurt în care au fost implicați studenți ai Colegiului Biblic Est European. Provocările sunt foarte mari, atât pe plan spiritual cât și pe cel financiar, unde vorbim de aproximativ 2000 de euro.

Se încred în credincioșia lui Dumnezeu că le va împlini nevoile. Așa că provocarea noastră pentru voi este să-i susțineți financiar și în rugăciune. Poate nu veți ajunge niciodată să plantați o biserică sau să lucrați cu ținerii dintr-un orfelinat sau să alfabetizati un copil rrom sau să mergeți într-o țara că Albania să-L vestiți pe Hristos. Dar puteți fi parte la oricare din aceste proiecte indirect, susținându-i financiar și în rugăciune pe cei din echipă de misiune a CBEE!